aceea care a izvodit alc[tuirea fiec[ruia din voi, 23 ci, f[r[ ]ndoial[, F[c[torul lumii, Care a zidit omul dintruΓÇÖnceput \i Care a pl[smuit ob_r\ia tuturor lucrurilor, El, ]n mila Lui, v[ va da \i duhul, \i via@a, de vreme ce ast[zi v[ dispre@ui@i pe voi ]n\iv[ de dragul legilor LuiΓÇ¥.
24 Antioh se credea def[imat \i presupunea c[ aceste cuvinte ]l oc[rau pe el.a |i, cum cel mai t_n[r era ]nc[ ]n via@[, nu numai c[-l ]ndemna prin cuvinte, dar \i prin jur[minte c[uta s[-l ]ncredin@eze c[-l va face bogat \i fericit dac[ se leap[d[ de [obiceiurile] p[rin@ilor s[i; mai mult, c[-l va face prieten al s[ub \i-i va ]ncredin@a dreg[torii ob\te\ti. 25 Dar, cum t_n[rul nu lua aminte la acestea, regele a chemat-o pe mam[ \i i-a cerut s[ devin[ sf[tuitoarea copilandrului, cu scopul de a-l sc[pa. 26 Dup[ nenum[rate ]ndemnuri ale acestuia, ea sΓÇÖa ]nvoit s[-\i sf[tuiasc[ fiul. 27 Dar, aplec_ndu-se spre el \i lu_ndu-l ]n b[taie de joc pe crudul tiran, sΓÇÖa rostit astfel ]n limba p[rin@ilor ei: ΓÇ₧Fiule, ai mil[ de mine, cea care te-am purtat nou[ luni ]n p_ntecele meu, care te-am al[ptat vreme de trei anic, care te-am hr[nit, care te-am adus p_n[ la aceast[ v_rst[ \i mΓÇÖam ]ngrijit de cre\terea ta. 28 Te rog, fiule, ridic[-@i ochii spre cer \i spre p[m_nt, vezi-le pe toate c_te se afl[ ]n ele \i cunoa\te c[ Dumnezeu nu le-a f[cut din cele ce eraud \i c[ tot a\a a fost f[cut \i neamul omenesc. 29 Nu te teme de acest c[l[u, ci arat[-te vrednic de fra@ii t[i \i prime\te moartea, pentru ca, prin mila Sa, s[ te redob_ndesc ]mpreun[ cu fra@ii t[iΓÇ¥.e
30 Nu-\i ispr[vise bine vorba c_nd t_n[rul a zis: ΓÇ₧Ce mai a\tepta@i? Eu nu ascult de porunca regelui, ci de porunca legii care le-a fost dat[ p[rin@ilor no\tri prin Moise. 31 C_t despre tine, cel ce ai scornit tot felul de rele ]mpotriva Evreilor, nu vei sc[pa din m_inile lui Dumnezeu. 32 C[ci noi, noi
